........

E frig. Sunt atât de multe lucruri ce nu au fost rostite, atâtea priviri azvîrlite printr-un geam spart…şi totuşi, astăzi focul încă arde şi mistuie tot ce nu demult…a fost un vis!
Răscolită de atâtea gânduri puerile, dar pline de farmec, amagită de vorbe calde, dar lipsite de înţeles…azi… nu mă recunosc! Eu.. Tu… El…Ea… suntem Noi…fără capricii, fără speranţe şi nevoi. Zburăm în visare şi trăim un coşmar. Suflarea udă ne inundă lacrimile uscate din imensul deşert al singurătăţii!Ce caut Eu in viaţa mea? Cine m-a născut…dacă Eu nu exist? Cine mă face să zâmbesc dacă Eu nu am buze? Cine mă face să plîng dacă Eu nu am ochi? Nu aud…nu simt…nu mor… sunt un viu ars în aşteptare, sunt călăul propriei existenţe! Sunt suspin… şi oftat… Mă complic în explicaţii irosite în frămîntatul degetelor…Sunt o călăuză a Disperării…naufragiez pe această Mare a Desparţirilor şi mor…în fiecare zi. Mă sting…mă topesc…în uitare. Vreau un început din tot acest sfîrşit. Aştept o rază de speranţă şi un cer senin.